Copilaria un basm fara de sfarsit

Copilaria un basm fara de sfarsit

Copilăria este un tărâm magic. Nu ştim când şi unde începe şi nu ştim când şi unde se termină. Ne trezim doar că nu mai suntem copii, că am ieşit din copilărie, uneori fără să o fi trăit pe deplin...

Aici vreau sa fac o mica paranteza si sa ma refer la cei care vor sa fie mari cand sunt mici si se plang mereu de varsta lor si ca abia asteapta sa fie mai mari sa isi ia viatza in propiile maini,iar cand sunt mari ar da orice sa fie iar copii sa se bucure de fiecare clipa magica din acea perioada cand nu aveau nici o grija in afara sa se joace toata ziulica.

Nu va mai doritzi sa fitzi mari deoarece atunci cand asta se va intampla o sa regretatzi ca nu atzi apucat sa traitzi acele clipe minunate la maxim si atzi trecut pe langa cea mai frumoasa perioada a veitzii si anume COPILARIA.

 Copilăria este o lume fermecată, în care orice se poate întâmpla. Orice! Este vârsta la care suntem cel mai aproape de Dumezeu.Ne putem întâlni oricând cu balaurul cu şapte capete, cu zgripţuroaica cea haină, putem fi vrăjitori, eroi din filme sau benzi desenate, putem vizita orice loc din lume cu ochii minţii şi să credem cu tărie că am fost acolo cu adevărat.Copilăria este singurul moment al vieţii în care trăim fiecare clipa la intensitate maxima si ne bucuram cu adevarat si pana si de cel mai mic lucru care acum ni se pare foarte neinsemnat. În care plângem şi râdem în aceeaşi zi, în care ne supărăm şi iertăm după câteva momente, în care suntem singuri şi totodată cu toată lumea. Apoi, pe măsură ce trec anii, pe măsură ce ne maturizăm, nebunia copilăriei dispar. Devenim mai serioşi, zâmbim mai puţin,pretenţii rafinate... Nu mai credem în magie, nu mai credem in Moş Crăciun şi in sacul său plin cu jucării, nu mai credem că mama şi tata sunt cei mai extraordinari părinţi din lumea asta... Nu mai iubim cu detaşare si pasiune, nu mai roşim atunci când greşim, numai chiuim de bucurie atunci când cineva ne îndeplineşte o dorinţă mult aşteptată.

In copilarie ne bucuram cand stateam mai tarziu afara si ne jucam vatzi ascunsea,prinsea sau ratzele si vantorii,fotbal in spatele blocului sau cand ne chinuiam cateva zile sa ne facem curaj pentru a cere prietenia unei fete

,acum in schimb totul este mai usor.

Jucam fotbal pe calculator sau comunicam pe messenger.

 
Când începe şi când se termină copilăria? Nu ştim. Ştim doar că, la un moment dat, ne e ruşine să ne mai comportăm ca nişte copii. Avem pretenţia şi dorim să fim trataţi ca adulţii. Ca persoane pe deplin responsabile, mature. Pierdem jocul, pierdem libertatea şi pierdem nemărginirea. Ar trebui ca măcar în suflete să ramânem veşnic nişte copii.''

Acum cateva lucruri,ideei fixe ce le aveam in copilarie fiecare dintre noi:

1.Cand erai mic aveai mereu tendintza sa apesi totul sa atingi totul si chiar daca tzi se spunea ca nu este voie sau nu este frumos tu continuai sa faci acele lucruri desi poate stiai si tu ca nu e bine cea ce faci insa nu te puteai oprii continuai iar si iar... 

2.In coplarie aveai un ursuletz sau o papusa ce era prefratu/a ta/u nu faceai nimic fara acea jucarie langa tine,de multe ori nici sa dormi nu puteai fara acea jucarie langa tine pe perna...

3.Te suparai repede la orice lucru,te certai cu prietenii din orice insa pe cat de repede te certai si suparai pe ei pe atat de repede itzi trecea...

Cam atat am vrut sa va spun despre copilarie,sper sa va fii placut la fel de mult ca mie aceasta tema minunata.

                Astfel, ca un foc uitat, copilăria se poate aprinde din nou, oricând, în noi.

Atunci cand nu mai esti copil ai murit demult.

PS:Mi-ar face placere sa va exprimatzi opinia si totodata obieciurile voastre din copilarie lasand un comentariu in care sa va expunetzi cateva oibiecuri din copilaria voastra.