Stop alarmelor false la 112!

De multe ori cei de la serviicile de urgentza nu vin cand este nevoie cu adevarat de ei unde sunt chematzi din cauza atator oameni inconstinetzi care suna si i pun pe drumuri degeaba.

Inainte sa facetzi asa ceva ganditziva ca poate cineva chiar are nevoie cu adevarat de ajutorul lor si operatorul este ocupat cu apelul tau iar cel care are cu adevarat nevoie nu poate sa primeasca ajutorul de care are nevoie din cauza faptului ca tzii telefonul ocupat.

De multe ori nici nu se mai deplaseaza la locul unde sunt chematzi din cauza atator alarme false pe care le primesc.

O VIATZA POATE FII SALVATA DACA NU MAI SUNATZI IRESPONSABIL LA 112!

O poveste mica despre o prietenie MARE

Am fost Mereu Prieteni buni

    Chiar si atunci cand batem palma

    Sau ne dadeam pumni

    

    La bine sau la rau,mereu am fost uniti

    La o bere sau la o "Unirea" sau cand eram raniti (pentru maldyny)

    Impreuna am trecut peste greutati si mai ales

    Peste probleme cu parintii sau mari dificultati

    

    

    

    Mereu ne-am injurat

    Mereu ne-am ajutat

    Mereu ne-am fost alaturi

    Cand afara din casa am fost alungati :))

    O sa insemnati tot timpul cel mai mult pentru mine

    Indiferent cat de prosti sunteti si nu ascultati macar odata de mine 

    Tot prietenii mei ramaneti si fara voi nu am sa pot niciodata

    Prietenii mei veti fi tot timpul chiar de ma va rapii o fata 

    

    

    Nu am sa uit niciodata 

    Cat de mult m-ati ajutat

    Nu am sa uit niciodata

    Cat de mult m-ati suportat

    

    Toti prietenii pe care i-am cunoscut

    Si inca ii mai cunosc

    Cand o sa vina clipa 

    Chiar nu am sa uit cea fost

    Nu am sa va uit 

    Si sper ca nici voi sa nu ma uitati

    Cand o sa aveti nevoie de ajutor

    Sa stiti ca mai  puteti sa ma sunati

Autorii sunt:  RauK(Raul)  si  bunul sau prieten(cel mai bun defapt)  vaLy(s3aN)

Inger pazitor...

Mereu miam dorit un inger pazitor...De ce trebuia sa fie un inger pazitor?...Poate pt ca vroiam pe cineva care sa aiba grija de linistea din jurul meu, de zbuciumul din sufletul meu...Sa fie furtuna si calmul dinaintea furtunii,sa fie umarul pe care sa imi pun capul si sa adorm fara griji...sa fie altfel decat noi toti...Dar nimeni nu mia spus cum arata un inger pazitor...Am crezut ca ingerii pazitori se ascund in suflete si de acolo te vegheaza...Dar din pacate, aripile tale nu ma vor ocroti niciodata...Nu imi vei veghea somnul si nici pasii ziua... Nu imi vei lumina noaptea si nu vei alunga furtuna...Nu vei sta langa umarul meu si nu imi voi ascunde fata in palmele tale...Aveam mare nevoie de un inger pazitor...dar aripile tale sau rupt... iar eu am ramas sa infrunt singur diavolii iubirii mele...Stau pe o margine si te privesc...Nu ma vezi...Nici macar nu crezi ca exist. Eu cred insa in tine. Cum as putea sa fiu ingerul tau altfel? Nu pot sa iti sterg lacrimile, nu pot sa iti aduc zambetul inapoi, nu pot nici macar sa-ti vorbesc... Mias dori sa pot sa iti raspund la intrebari dar am doar privilegiul sa te privesc...Nu am voie sa te judec dar voi fi alaturi de tine atunci cand altcineva nu o va face...De multe ori tias fi dat aripile mele dar leaam pierdut. Am vrut sa alung lacrimile cuiva ca tine dar aripile au fost atat de moi si eu atat de slab incat neam prabusit amandoi. Atunci mi-au luat aripile si miau spus ca le voi primi inapoi doar cand nimeni nu va mai plange...Cu timpul mam resemnat. Merg alaturi de tine si te privesc cum iti tarasti pasii, incercand sa gasesti drumul pe care odata il stiai atat de bine...Cum as putea sa te ajut cand nici pe mine nu mam putut salva? Ce simplu ar fi fost sa iti spun “nu exista ratare” dar ingerii nu pot minti...In schimb, au credinta. Pentru toate clipele tale de indoiala, eu m-am tarat in genunchi pana la capatul lumii, pentru fiecare lacrima dea ta, eu am implorat cerul sa iti mai dea o sansa si atunci cand tu tiai plecat privirea, eu am tinut speranta in brate ca sa nu se piarda...

Nu uitatzi nici o clipa ca totusi exista un inger care ne vegheaza si chiar daca nu il simtzim el este acolo pentru noi.

Dupa mine un inger poate fii si o persoana in viatza nu neaparat o creatura mistica trimisa de DUMNEZEU sa ne apere si sa aiba grija de noi.

Am intalnit astfel de persoane carora le sunt recunoscator pe veci si multzumesc DOMNULUI ca mi lea scos in cale fara ele viatza mea nu ar mai fii fost cea ce este acum.(se stiu si singure nu este nevoie de nume)

PS:VA MULZUMESC CA EXISTATZI IN VIATZA MEA.

Despre oamnei...

Cred ca suntem facuti pentru singuratate.Ne nastem,traim, iubim, suferim, singuri.Cred ca este un ideal sau mai sigur o iluzie ca o sa iti gasesti cu adevarat "jumatatea" sau "sufletul pereche". Poate, sunt unii fericiti carora li se intampla acest lucru minunat, altii care se amagesc ca au gasit si ce-i mai trist sunt unii care isi gasesc "jumatatea" dar din pacate nu este nici locul, si nici timpul lor...deci...la naiba!!!!!!!Suntem singuri si trebuie sa ne obisnuim cu asta!

Ne nastem singuri si murim singuri...

Cat de multa lume ar fi in jurul tau  toti se retrag la un moment dat. Si ce se intampla? Ramai doar tu cu gandurile tale...adica singur...

Vand existentza si tot cea ce insemn eu...

Sunt facut sa traiesc absent intrun prezent gri...sunt facut sa traiesc tot ce nu imi apartine...Vreau sa imi vand existenta asta nenorocita…poleita in iluzii si amintirea dea trai absent…vreau sa scap de cosmarul si amintirea dea iubi sublim si desavarsit...si amintirea dea fi iubit pe jumate..Vand existenta pe un buchet de stele nenascute…imi caut un cumparator astral la un targ de pe o galaxie indepartata unde DUMNEZEU se joaca cu suflete macinate de chin…Imi vand existenta crucificata peste lacrimi aruncate peste zambete…si peste jumatate din iubire…Vand existenta la un targ de pe o galaxie indepartata...vand bucati din univers ...caci nimeni nu ma intrebat cine mia dat dreptul de a vinde bucati din univers...sau despre cat castig cu aceasta activitate!...Pot sa vand un asteroid intreg pentru un pret moderat...Pot sa te fac posesorul primei recolte de meteoriti, a unei primaveri lunare... Vand constelatii ale cerului profund...vand stele...praf de stele...vand firmituri de speranta pura...vand amintiri deja uitate...vand lacrimi inca necurse… vand prezent,valabil doar ieri…vand povesti ce se nasc din cuvinte nerostite...vand inima plansa... vand suflet macinat de viata...vand existenta, crucificata in amarul neputiintei…vand rani discrete…si adanci...caci ma doare mult prea tare peisajul pustiu in care sunt conturat...pictat parca,fara vlaga...fara culoare...fara inceput...si parca fara sfarsit...vand promisiuni inchise...vand somnul singuratatii…si al tacerii...vand ultimul vis… care se odihneste in pace!!!...Vand tot...Imi vand existenta poleita in iluzii pe cateva monede de lumina cu care sami cumpar un loc in cimitirul sufletelor...iar restul ramas sal dau pe un mormant in coltul neantului...

O poveste si o lectzie de viatza impresnionanta...

Povestea ne arata cum un bun prieten refuza sa accepte ca amicul sau a murit si crede ca este intrun somn mai adanc:

E aproape miezul noptii, iar am ajuns in sfarsit, dormind in ochii mei, nimeni nu are de gand sa astepte sa te trezesti, numai eu in lupta pornita, prietene, prietene, vreau sa astept pana la sfarsit, pana te trezesti inapoi in lumea mea, Dormi linistit, nu te grabi sa te trezesti, tiam adus chiar si ceva de mancare, pentru dupa ce te vei spala, dupe ce te vei trezi, dar nu te grabi, nu te grabi, a trecut si o saptamana, nu m-am miscat din loc, nu sunt relaxat, nu ma simt prea bine... trebuie sa ma odihnesc putin, sper ca nu te deranjeaza daca iau si eu un loc, langa tine, sa dorm...

Versiunea in engleza sub forma de poezie cum este original :

It's almost midnight,

And I have finally arrived,

Sleeping at my sight,

Nobody waits for you to wake up,

Only me in this fight,

My friend, my friend,

I don't want to wait 'till the end,

'till you wake up to this land,

Sleep well, don't rush,

I even bought you some food,

After you'll wash,

When you wake up,

But don't rush, don't rush,

My friend, my friend,

I don't want to wait 'till the end,

'till you wake up to this land,

A week has passed,

I didn't move from this place,

I'm not relaxed,

I don't feel so good,

I need a little rest,

I hope you don't mind if I take a seat, next to you, to sleep...

Sper ca va placut la fel de mult ca si mie

Autorul este un bun prieten:Anghel Haltrich Carlo