Desene Animate

miercuri, 30 noiembrie 2011

Cine e de vina?

Cine e de vina?




Dragostea e mereu de vina, nu? Noi nu am facut nimiiiiic... nu am gresit niciodataaaa... numai dragostea e de vina, huh?E o poezie care presimt ca o sa va placa:> :]]. Nu pentru ca ar fi prea reusita, ci pentru mesajul pe care îl transmite.




 Nu mai are rost sa plâng, viata e asa de colorata!
 Sau cel putin, asa vreau eu sa fie.
 De ce sa îmi tot vad fata de amurguri însângerata?
 V-am spus ca visele exista, ce-i asa mare filozofie?!

 Toata lumea e trista, sau macar se preface,
 Dar de ce? Oh! Stiti cine zic ei ca e de vina? Clar: dragostea!
 Je t’aime încolo, je t’aime încoace ...
 Hai sa-ti spun si eu ceva:  Je ne t’aime pas! 



ÎMI STII NUMELE... NU POVESTEA!


ÎMI STII NUMELE... NU POVESTEA!






Am stiut sa miros al soarelui parfum
 Si a eternitatii splendida mireasma.
 Stiam mereu ce sa fac si cum,
 Învatat-am sa nu ma încred în orice fantasma.

 Am stiut sa admir magnificele Frunze,
 Rumenite în baia de aur.
 Am stiut cum sa-mi chem înapoi ratacitele muze
 Si cum sa ascult cântecul unui graur.

 Mi-e foarte greu sa mai râd acum…
 Ce bine era când stiam din toate câte un pic!
 Numai ca… uf! Mi-e-asa de ciuda sa v-o spun...
 Acum… acum nu mai stiu nimic! 

  Tu stii ceva? :) Dar stii din experienta sau din teorie?

luni, 28 noiembrie 2011

Prietenia


E o chestie delicata … de ce , habar nu am … multi se considera prieteni , dar nu asa multi sunt…
Prietenia este un lucru care tine de fiecare persoana...O persoana care se caracterizeaza prietenoasa este aceea care este disponibil tuturor , in sesnu sa-i ajute , sa dea sfaturi , de aceea este si proverbul...
PRIETENII LA NEVOIE SE CUNOSC
Prietenia pentru mine e o legatura intre doua persoane…aceasta legatura e bazata pe afectiune,ajutor reciproc,sentimente de amicitie,sinceritate… mai jos ai o definitie a prieteniei..din punctu meu de vedere: Prietenie= Sentiment de simpatie, de stima, de respect, de atasament reciproc care leaga doua persoane; legatura care se stabileste între persoane, pe baza acestor sentimente; amicitie.
Sa ai prieteni e un privilegiu. …sa-i pastrezi, este insa o arta ; deaceea prieteniile adevarate sunt rare….iar tu, prieten ce ti-ai gasit prietenul, ai grija de el si respectal….te va respecta si-ti va fi apa de izvor cand sufletul iti va fi secat….iti va deschide portite cand toate drumurile vor parea blocate pentru tine….



PORUNCILE RIETENIEI
*.Sa respecti prietenii ca pe o piatra rara!
*.Sa iubesti pe fiecare din prietenii tai fara gelozie!
*.Sa impartasesti cu generozitate si altora din prietenia ta!
*.Sa intretii prietenia prin discutii dese si folositoare!
*.Sa-ti incredintezi cu simplitate si incredere prietenilor,durerile si bucuriile!
*.Sa te manifesti prietenilor tai cu sinceritate,asa cum esti tu insuti!
*.Sa ai grija sa-ti sustii prietenii cu fidelitate in necazurile lor!
*.Sa ierti cu usurinta prietenilor tai toate defectele!
*.Sa te straduiesti sa-i faci mai buni pe prietenii tai!
**.Sa construiesti cu prietenii tai o lume mai buna!



Ce este un prieten? Cum îl poti avea? Cum îl poti pastra? De ce avem nevoie de prieteni?
„Prietenul adevarat la nevoie se cunoaste”. Un prieten adevarat este cel care, în caz de nevoie, te ajuta, este cel care ramâne lânga tine când toti te parasesc. Cei mai buni prieteni trebuie sa fie parintii,fratii, rudele apropiate. Dar,…de cele mai multe ori, nu este asa! De ce? Unii tineri nu-si doresc compania celor mai în vârsta decât ei, nu-si cauta prieteni printre cei vazuti bine în societate. Mai târziu vor culege ce au semanat!
„Spune-mi cu cine te însotesti, ca sa-ti spun cine esti!” Dur, dar adevarat! Este bine ca adolescentii sa ceara ajutorul parintilor pentru alegerea prietenilor. Unii spun: „M-am saturat de cicaleala de acasa,permanent cineva sa-mi reproseze ca nu ma îmbrac cuviincios, ca nu sunt punctual, ca dau din ce în ce mai rar pe la scoala etc. Ce tot vor ceilalti de la mine? Atâta „contabilitate”, atâta control! De parca nu pot sa ma descurc si singur…Prietenii mei sunt cei care asculta aceeasi muzica ca si mine, au aceeasi tinuta si se distreaza ca lumea! Asta-i tot!”
„Cine-si face multi prieteni, îi face spre nenorocirea lui!” Prietenii sunt cu gramada atunci când ai bani, masina, onoare, faima si înfatisare de invidiat. Dar este suficient un accident care te mutileaza si esti…singur! Abia atunci vezi cine ti-a fost prieten cu adevarat.
Un prieten adevarat îti poate face observatii asupra comportamentului(dar nu în public).
Câteodata sa fii la locul potrivit cu oamenii potriviti valoreaza mai mult decât toata fericirea din lume. Fericirea e ceva extrem de relativ iar atunci când se termina de obicei încep belelele. Prietenia e mai mult decât râsete si voie buna, e o garantie ca nu vei fi singur când ai probleme, ca o sa fie cineva la celalalt capat al telefonului atunci când vrei sa vorbesti, chiar daca e trecut de miezul noptii. Fericirea vine si trece dar despre prietenie se spune ca poate dura toata viata. Fericirea niciodata nu o sa stii cum sa o obti dar prietenia ... prietenia e rodul sentimentelor si a tot ce ai investit în celalalt, se hraneste cu caldura si lumina a doua suflete si creste si înfloreste de câte ori ai nevoie de un strop de speranta, de câte ori ai nevoie de cineva ... daca stii cum si unde sa privesti, vei descoperi tot ce ma chinui eu sa descriu aici. Prietenia nu moare, ci dupa fiecare cearta se întareste, devenind mai puternica si mai speciala. O prietenie se bazeaza pe defecte, defecte care va apropie pentru ca stiti sa le acceptati, stiti sa le transformati în altceva, se bazeaza pe acele chestii care în loc sa va faca sa va urâti sau sa va îndepartati, va fac sa va iubiti mai mult decât înainte. De multe ori, e un motiv în plus sa continui.
Oamenii frumosi din viata mea sunt putini, si aici n-o sa pun în calcul ciudata trasatura a caracterului meu de a vedea aproape orice om nou ca frumos si lipsit de defecte, de asta rectific: oamenii frumosi de suflet din viata mea sunt putini, cât o mâna si jumate.
Oamenii aia frumosi de suflet din viata mea nu o sa plece niciodata, pentru ca întîi de toate nu o sa-i las eu, numiti-o cum vreti: navala de naivitate sau speranta sau nestire ori ne-experienta.
Aici se numara persoane ca: Roxy[BFF>:D<],Ary[BFF>:D<],Miry[BFF>:D<],Matza[prietena buna>:D<],Nyko[BFF>:D<],Mya[BFF>:D<],Creatza[BFF>:D<],Elly[BFF>:D<],Ynna[BFF>:D<],Andy[BFF] .[nu sunt totzi si nu sunt nici in oridne fiindca nu as putea sa fac o ordine a lor]
Mai sunt persoane care imi sunt prieteni dar am considerat ca sunt suficiente cele enumrate mai sus.



duminică, 27 noiembrie 2011

IMI E DOR DE TINE TATA

IMI E DOR DE TINE TATA:((

 Se implinesc 4 luni de cand teai urcat fara sa vrei la ceruri…4 luni de cand ai devenit un inger printre ingeri…4 luni de cand ai plecat de pe pamant lasand niste suflete care te iubesc sa suspine dupa tine. Si cel care-ti simte lipsa cel mai mult sunt eu, fiul tau…mereu mi-am dorit sa fii langa mine la bine si la rau, mai ales in momentele importante din viata mea, cand orice baiat are nevoie de un tata care sa il protejeje, sa il sprijine, sa fie acolo pentru el cand isi atinge telurile. Nu mi-a fost deloc usor, dar stiu ca de fiecare data ai fost langa mine si m-ai ajutat cum ai putut de acolo si iti multumesc. Mi-e dor de tine…
 Tati imi lipsesti asa mult, as vrea sa cobori dintre stele pentru mine macar un minut sa iti revad chipul agelic. Tu mai inteles INTODEAUNA si sunt sigur ca si acum ar fi fost la fel, iar daca era vreo situatie exceptionala stiai exact ce sfaturi sa imi dai. Cat ai trait printre cei cu viata ai fost mereu  pentru mine cu o vorba buna. Nu e zi sa nu imi amintesc de tine. Si, iar privesc la poza cu noi trei, cata nostalgie, a fost facuta chiar de ultimul Craciun petrecut in prezenta ta, se citea fericirea pe chipurile noastre. Nimeni nu isi imagina ca sfarsitul tau e atat de aproape.        
Acum esti doar un inger pierdut in acel paradis imens pe care oamenii il numesc Rai ! Tie ti-e bine acolo, sunt sigura de asta, dar cu mine cum ramane ? Am si eu un suflet care striga cu disperare dupa tine, dar se pare ca nu ma auzi ! Sa tip mai tare de atat nici ca pot ! As da o zi din viata ca macar sa te pot intalni in visele mele, dar nici acolo nu vii ! Oriunde-ai fi si orice as face tu stii ca te port in gandurile mele !
        Doamne, vreau sa fiu din nou copil, atunci cand nu aveam nici o grija, vreau sa fiu o clipa din trecutul acela minunat. Imi mai doresc sa imi luminezi sufletul cu un zambet. Mi-e dor cand stateam in fata televizorului ghemuit in bratele tale puternice, ma simteam protejat. Mi-e dor sa ma tragi inca odata cu sania.Cand ma mai ducila bunici ? Da stiu...NICIODATA...ne era asa bine impreuna, eram doar noi pentru totdeauna...sau cel putin asa credeam. In prezent tot ce mi-a mai ramas este parfumul acelor amintiri de neuitat si niste fotografii vechi pe care le pastrez intr-un loc special. Sunt constient ca tu esti ingerul meu pazitor, ai grija de mine intotdeauna si mai stiu ca nu sunt perfect in ochii tai, dar nimeni nu e. Poate chiar sunt foarte aproape de imperfectiune, dar nu ma pot schimba, singura persoana care ar fi putut reusi asta m-a parasit, si stii ca ma refer la tine tati. Tot ce stiu e, ca daca tu ai fi fost langa  mine as fi fost la cel mult un centimetru distanta de perfectiune. Odata ce te-ai indepartat s-a daramat tot ce reusisei sa modelezi cu mintea ta inteleapta.
        Te voi pastra mereu in inima mea, te iubesc si te voi iubi cu fiecare zi ce trece tot mai mult, pana la cer si-napoi...stai nu, e prea putin, mai bine pana catre INFINIT.

marți, 8 noiembrie 2011

Copilaria un basm fara de sfarsit

Copilaria un basm fara de sfarsit


Copilăria este un tărâm magic. Nu ştim când şi unde începe şi nu ştim când şi unde se termină. Ne trezim doar că nu mai suntem copii, că am ieşit din copilărie, uneori fără să o fi trăit pe deplin...
Aici vreau sa fac o mica paranteza si sa ma refer la cei care vor sa fie mari cand sunt mici si se plang mereu de varsta lor si ca abia asteapta sa fie mai mari sa isi ia viatza in propiile maini,iar cand sunt mari ar da orice sa fie iar copii sa se bucure de fiecare clipa magica din acea perioada cand nu aveau nici o grija in afara sa se joace toata ziulica.
Nu va mai doritzi sa fitzi mari deoarece atunci cand asta se va intampla o sa regretatzi ca nu atzi apucat sa traitzi acele clipe minunate la maxim si atzi trecut pe langa cea mai frumoasa perioada a veitzii si anume COPILARIA.
 Copilăria este o lume fermecată, în care orice se poate întâmpla. Orice! Este vârsta la care suntem cel mai aproape de Dumezeu.Ne putem întâlni oricând cu balaurul cu şapte capete, cu zgripţuroaica cea haină, putem fi vrăjitori, eroi din filme sau benzi desenate, putem vizita orice loc din lume cu ochii minţii şi să credem cu tărie că am fost acolo cu adevărat.Copilăria este singurul moment al vieţii în care trăim fiecare clipa la intensitate maxima si ne bucuram cu adevarat si pana si de cel mai mic lucru care acum ni se pare foarte neinsemnat. În care plângem şi râdem în aceeaşi zi, în care ne supărăm şi iertăm după câteva momente, în care suntem singuri şi totodată cu toată lumea. Apoi, pe măsură ce trec anii, pe măsură ce ne maturizăm, nebunia copilăriei dispar. Devenim mai serioşi, zâmbim mai puţin,pretenţii rafinate... Nu mai credem în magie, nu mai credem in Moş Crăciun şi in sacul său plin cu jucării, nu mai credem că mama şi tata sunt cei mai extraordinari părinţi din lumea asta... Nu mai iubim cu detaşare si pasiune, nu mai roşim atunci când greşim, numai chiuim de bucurie atunci când cineva ne îndeplineşte o dorinţă mult aşteptată.
In copilarie ne bucuram cand stateam mai tarziu afara si ne jucam vatzi ascunsea,prinsea sau ratzele si vantorii,fotbal in spatele blocului sau cand ne chinuiam cateva zile sa ne facem curaj pentru a cere prietenia unei fete

,acum in schimb totul este mai usor.
Jucam fotbal pe calculator sau comunicam pe messenger.

 
Când începe şi când se termină copilăria? Nu ştim. Ştim doar că, la un moment dat, ne e ruşine să ne mai comportăm ca nişte copii. Avem pretenţia şi dorim să fim trataţi ca adulţii. Ca persoane pe deplin responsabile, mature. Pierdem jocul, pierdem libertatea şi pierdem nemărginirea. Ar trebui ca măcar în suflete să ramânem veşnic nişte copii.''

Acum cateva lucruri,ideei fixe ce le aveam in copilarie fiecare dintre noi:

1.Cand erai mic aveai mereu tendintza sa apesi totul sa atingi totul si chiar daca tzi se spunea ca nu este voie sau nu este frumos tu continuai sa faci acele lucruri desi poate stiai si tu ca nu e bine cea ce faci insa nu te puteai oprii continuai iar si iar... 


2.In coplarie aveai un ursuletz sau o papusa ce era prefratu/a ta/u nu faceai nimic fara acea jucarie langa tine,de multe ori nici sa dormi nu puteai fara acea jucarie langa tine pe perna...


3.Te suparai repede la orice lucru,te certai cu prietenii din orice insa pe cat de repede te certai si suparai pe ei pe atat de repede itzi trecea...


Cam atat am vrut sa va spun despre copilarie,sper sa va fii placut la fel de mult ca mie aceasta tema minunata.

                Astfel, ca un foc uitat, copilăria se poate aprinde din nou, oricând, în noi.


Atunci cand nu mai esti copil ai murit demult.



PS:Mi-ar face placere sa va exprimatzi opinia si totodata obieciurile voastre din copilarie lasand un comentariu in care sa va expunetzi cateva oibiecuri din copilaria voastra.





luni, 7 noiembrie 2011

Cum sa nu zambesti?


Cum sa nu zambesti?



Şi cum să nu zâmbeşti,
Când vezi că totu-i frumos şi colorat?
Şi cum să nu-ţi doreşti să trăieşti, 
Când ai in faţa ta un amurg însângerat?



Nu te supăra din orice, mai şi iartă,
Dar să nu regreti nimic, orice ar fi!
Când toţi îţi fac reproşri şi te ceartă,
Nu te stresa! Bagă-le un “c’est la vie”! 

E asai ca am dreptate?
Pe voi ce va motiveaza sa zambitzi si sa mergetzi mai departe?:)

duminică, 6 noiembrie 2011

Pentru ca te iubesc..

Pentru ca te iubesc
Ai aparut în zilele mele cele triste si nefericite. Ai adus cu tine acel ceva de care eu aveam nevoie ca sa ma regasesc. Ai vrut sa fi cea mai buna prietena a mea,dar nu sa putut pentru ca ceva ne strângea inimile în una singura..Era începutul unei alte vieti aparuse o scânteie de fericire în viata mea . Un glas de fericire nea cuprins atunci(Doamne ce frumos).te strângeam în brate si îti sopteam "iubirea mea esti tu”.. Mergeam mereu tinându-ne de mâna ,era un vis devenit realitate,erai în mintea mea ca o realizare.miam dat seama ca merita sa traiesti si sa lupti în viata asta ..totul se rezolva.Iubito,clipele toate sunt magice atunci când te asezi lânga mine si cu ale tale buze gingase ma saruti, soptindumi vorbe dulci de iubire.Uit trecutul,iubesc prezentul si îmi doresc viitorul.Aproape de tine.Nu cred co sa aflam vreodata ce n-ea legat,dar a fost povestea noastra,
 nimeni nu o sa stie asta..Povestea noastra doar atât...


TE IUBESC RAMONA:X

sâmbătă, 5 noiembrie 2011

Perechi de zambete


                 Perechi de zambete




noaptea creez fericirea din bucati de poezie
scriu doar cu rosu pentru o iubire mult dorita
ador sa mi ard nebunia dragostei alaturi de tine
dau foc hartiilor cu perechi de litere indragostite
imi zambeste inima

ochii se ascund in ploaia diamantelor de noapte instelate
se oglindeste privirea ta in chipul stelelor ce imi plang dorul
gandurile-mi tac a rugaciune intro inima cu gust de noi
doar aerul noptii de o eleganta cocheta mi teasaza intrun vis
imi zambeste dragostea

intunericul promite in suflet ca numai geme dupa stele
se zgarie cerul de o voce care nu vorbeste despre tine
imi carpesc golul sufletului cu petale de magnolii
doar asa eliberez numai parfum de dor
imi zambeste iubirea

indraznesc sa trag obloane de flori peste ochiul inimii
doar pleoape de iasomie imi clipesc in inima
delirez intro ora inecata in albume cu fotografii cu noi
dragostea are parfum cand inima iti zambeste pentru mine
imi zambeste sufletul

doar zambetele noastre nasc iubirea...

Culori de zambete

Culori de zambete




se flutura timpul color pe falduri de curcubeu
dintrun mozaic plin de culori ia nastere un zambet
te caut ratacit printre lacrimile de lumina

decojesc ore sa vad secundele cu tine in care nu somn
vegehez doar priviri de stele indragostite peste cer
si vad cum inima tie decupata dintrun trandafir

se sparg toate culorile zambetului tau in zbor de fluturi
imi topesc vazduhul greu senin cu ploaia mult visata colorata
ce bine sufletul se odihneste doar sub aripile fluturilor

mi se uda visele de tristetea norilor ce sta ghemuit sanul cerului
zilele stau parca fara pleoape timpul merge invers
doar fosnetul de hartie al trandafirilor ma ajuta sa iti scriu

te canta melodiile doar in culori de curcubeu
pe ale falduri rosii inima ti-alinta soaptele fara nuanta
incet dar sigur te culeg din suveniruri colorate

mie sufletul plin de culori doar cand zambesti