miercuri, 30 noiembrie 2011

ÎMI STII NUMELE... NU POVESTEA!


ÎMI STII NUMELE... NU POVESTEA!






Am stiut sa miros al soarelui parfum
 Si a eternitatii splendida mireasma.
 Stiam mereu ce sa fac si cum,
 Învatat-am sa nu ma încred în orice fantasma.

 Am stiut sa admir magnificele Frunze,
 Rumenite în baia de aur.
 Am stiut cum sa-mi chem înapoi ratacitele muze
 Si cum sa ascult cântecul unui graur.

 Mi-e foarte greu sa mai râd acum…
 Ce bine era când stiam din toate câte un pic!
 Numai ca… uf! Mi-e-asa de ciuda sa v-o spun...
 Acum… acum nu mai stiu nimic! 

  Tu stii ceva? :) Dar stii din experienta sau din teorie?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu