ÎMI STII NUMELE... NU POVESTEA!
Am stiut sa miros al soarelui parfum
Si a eternitatii splendida mireasma.
Stiam mereu ce sa fac si cum,
Învatat-am sa nu ma încred în orice fantasma.
Am stiut sa admir magnificele Frunze,
Rumenite în baia de aur.
Am stiut cum sa-mi chem înapoi ratacitele muze
Si cum sa ascult cântecul unui graur.
Mi-e foarte greu sa mai râd acum…
Ce bine era când stiam din toate câte un pic!
Numai ca… uf! Mi-e-asa de ciuda sa v-o spun...
Acum… acum nu mai stiu nimic!
Tu stii ceva? :) Dar stii din experienta sau din teorie?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu